CRUZIME MORALĂ – Bătrâni din Maramureş, abandonaţi de copii

1134

Cât suflet trebuie să ai să îi abandonezi pe cei care ţi-au dat viaţă? Probabil pentru foarte mulţi dintre noi un astfel de scenariu este imposibil, însă pentru unii oameni e cât se poate de real. Însă, ni se pare imoral ca tu să îi uiţi pe “ai tăi” şi să îi laşi să se piardă în neant, din simplă comoditate şi ignoranţă.

Sunt mulţi bătrâni, în Maramureş, care nu au pe nimeni. Dar absolut pe nimeni. Tocmai de aceea, har Domnului, există câteva centre sociale, aşa cum este cel din Baia Sprie. Însă, pe lângă aceste cazuri, pe care le ştim, sunt o mulţime. Unii bătrâni trăiesc un coşmar la bătrâneţe pentru că exact cei pe care i-au crescut i-au abandonat definitiv. Ori dacă nu definitiv, e suficient că i-au lăsat singuri. Iar singurătarea e cea mai neagră corvoadă.

# Un bătrân care doreşte să meargă la azil
În periplurile noastre prin Maramureş, am întâlnit, din nefericire, multe cazuri. În Cavnic l-am întâlnit pe domnul Găvrilă, în vârstă de 83 de ani. Acesta a venit la primărie pentru a i se face o anchetă socială. Pensionarul doreşte să se mute la azil, fiind nemulţumit de faptul că nu e îngrijit de copii. Iar singur nu mai poate. Bătrânul este născut în Trestia, însă a venit în Cavnic odată cu mineritul. “Pe vremea comunismului, o fost şi bine, şi rău. Am muncit în băi, la flotaţie. Am 25 de ani de subteran şi alţi 40 la flotaţie. La flotaţie o fost mai rău ca în mină. Acum parcă-i şi mai rău decât atunci. Eu nu mai sunt capabil să mă întreţin, deşi am trei copii. Soţia mi-o murit acum 15 ani. M-am descurcat cât m-am descurcat, dar acum nu mai pot. Vreau să mă duc la azil”, ne-a spus bătrânul, cu ochii uşor umeziţi. Primarul Vladimir Petruţ l-a asigurat pe vârstnic că va încerca să găsească o soluţie cu copiii acestuia, în speranţa unei apropieri între acesta şi copiii săi. Dacă situaţia nu se va remedia, atunci bătrânul va fi chemat pentru efectuarea unei anchete sociale.

# Un caz fericit între multe nefericite
Tot o fostă localitate minerească este şi Băiuţul. În comună am găsit un adevărat dezastru. O mulţime de vârstnici, din care unii doar aruncau câte un ochi de la geam. Alţii stau pe prispa casei vechi, privind în depărtare. Se citeşte tristeţea în ochii lor. Am găsit-o într-o ogradă pe doamna Ana. E singură acasă. Trebăluieşte ce poate prin grădină. La vârsta de 73 de ani, face ceea ce poate. “Soţul mi-o murit în 1982, într-un accident. Am patru fete. Aici, casa asta pe care o vedeţi, nu-i casa în care stau. Asta îi vai şi amar. Eu stau în casa uneia dintre fete, nu m-o abandonat, ca pe alţi bătrâni”, ne explică doamna Ana.

# Singurătatea este foarte dureroasă!
Însă, bătrâni uitaţi de copii sunt peste tot în Maramureş. “Nu pot să spun că este neaparat o tendinţă, însă, din nefericire sunt şi astfel de cazuri. Nu ştiu în ce măsură putem spune că este vorba despre un abandon. Mulţi tineri pleacă la muncă în străinătate şi vin extrem de rar acasă. Astfel, vârstnicii rămân fără ajutor, fără sprijin. Se întreţin extrem de greu, iar mulţi dintre ei se sting încet, încet. Există şi unii maramureşeni care apelează la varianta în care plătesc o vecină sau o apropiată să aibă grijă de bătrâni. Sunt şi cazuri în care bătrânii nu mai au pe nimeni şi ajung, inevitabil, în centrele sociale pentru vârstnici. Iar alte situaţii nu ajung la cunoştinţa autorităţilor, pentru că nu sunt anunţate. Iar dacă nu ştii despre un caz, nu poţi să oferi sprijin. Totuşi, în general, în multe situaţii, e o chestiune similară ca şi cu copiii lăsaţi acasă cu bunicii de către părinţi. E o traumă emoţională, de a nu vedea pe cineva drag cu lunile sau cu anii. Singurătatea este foarte dureroasă”, a precizat un specialist din sistemul de asistenţă socială.

Cătă ŢINEGHE

Mai multe ştiri pe AxaNews.ro!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here