CREDINȚE POPULARE- Ce nu este bine să faci în această zi. Ce sunt Nunta Urzicilor și Moșii de Florii

431

Maramureșenii sărbătoresc astăzi Floriile, o mare sărbătoare creștină de care se leagă încă o serie de credințe populare. Tot maramureșeanul a fost învățat că așa cum este vremea de Florii, așa va fi și de Paște. Floriile, susțin etnologii maramureșeni, păstrează o serie întreagă de secvențe de ritual precreștine, care ne vorbesc despre modul în care omul mediilor tradiționale a știut să aparțină și să comunice cu natura, cu Cosmosul, cu vizibilul, dar și cu imaginarul.

Delia Suiogan, profesor etnolog la Centrul Universitar Nord Baia Mare, ține să arate, pentru Axanews.ro”, că „elementul central al acestei sărbători este reprezentat de ramura de salcie, sau de mâțișori, simbol precreștin al regenerării, cu funcție de apărare, dar și un foarte puternic simbol creștin, care înlocuiește în aceste spații ramura de finic sau de măslin, întâlnită la alte popoare, cea cu care a fost întâmpinat Iisus Hristos la intrarea sa triumfală în Ierusalim”.

„Se spune că oamenii în această perioadă plantau la hotare de sat, în capul locurilor cu holde, dar și lângă case, pe morminte, mănunchiuri de ramuri tăiate de salcie, mâțișori, semnificând reînnoirea timpului și a spațiului, în același timp având puterea de a apăra noile culturi, oamenii și casele prin marea lor capacitate de a prinde rădăcină și de a crește, umbrind și ocrotind. De altfel, există foarte multe legende despre salcie încă foarte cunoscute, mai ales în satul românesc.

Multe din aceste secvențe sunt încă păstrate și astăzi. Ramurile de salcie sfințite la biserică și astăzi se pun la icoane, la tocurile ușilor și ferestrelor caselor, dar și ale anexelor gospodărești, lângă cruce, pe morminte, în capul viei, sau lângă stupi. De asemenea,  oamenii se încing la mijloc cu aceste ramuri, crezându-se că nu vor mai avea dureri de spate tot anul și vor putea munci la câmp. Mâțișori sfințiți se pun între grăunțele date la vite și păsări, se înghit întregi, cu apă sfințită de către oameni, chiar, în unele zone ale țării, se aprind și cu fumul lor se afumă casele, grădinile, oamenii, stupinele, dar și mormintele. Mâțișori se aprindeau și când era furtună mare și cădea grindină, fumul acestora risipea norii negri, se spune. Toate acestea sunt rituri de fertilitate, dar și de apărare de boală, de vreme grea, de tot răul.

În satul românesc, această duminică era precedată Sâmbăta lui Lazăr. În această zi se făceau și se fac încă pomeniri ale tuturor morților familiei la biserică. Înainte vreme, se colinda cu Lăzărița și încă mai întâlnim rămășite ale acestui ritual dedicat lui Lazăr în unele zone. Unele secvențe de ritual au fost mutate spre Moșii de Florii – performate în chiar ziua de Florii – sau spre Moșii de Paște, ce au loc în prima zi de Paște, imediat după slujba, numită a doua Înviere”, arată Delia Suiogan.

Legat de Maramureș, profesorul Delia Suiogan amintește Moșii de Florii, un ritual, susține specialistul etnolog maramureșean, încă activ, mai ales în Țara Lăpușului, în zone precum Cupșeni, Costeni sau Ungureni, dacă este să ne referim la Zona etno-folclorică Maramureș.

„Oamenii, mai ales femeile, se adunau în jurul mormintelor – uneori doar în jurul mesei moșilor din apropierea bisericii – și dădeau de pomană vase de lut cu apă, uneori si cu miere, colăcei (prinoase mici, colăcei cu două coarne, pupeze) și o lumânare. Se dădea de pomană de sufletul morților, dar în același timp, peste morminte, se prindeau de cuscre sau de surate femeile între ele. Uneori și bărbații se prindeau de fârtați.

Observăm, așadar, că ritualul avea și încă are, după cum spuneam, în vedere comunicarea cu cei morți, cinstirea acestora, dar și asigurarea unei comunicări și a unității în planul lumii celor vii pentru întregul an, pregătindu-se viitoarele nunți, dar asigurandu-se și ajutorul între surate și fârtați la muncile câmpului și ale gospodăriei. În popor, ziua mai era numită Nunta urzicilor, spunându-se că acum înfloresc urzicile și că nu mai sunt bune de mâncat, dar au încă putere ca plante de leac.

În ziua de Florii se scoteau la soare toate hainele, la aerisit, se spunea că fuge boala din casă; fetele de măritat se spălau în dimineata de Florii cu apă de pe busuioc și își puneau pe garduri toată zestrea, crezându-se că așa vor atarage mai ușor ursitul spre ele. Se crede și astăzi că, așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște”, completează Delia Suiogan, pentru Axanews.ro.

FOTO brasovultau.ro

Dragoș HOJDA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here