CREDINȚĂ – Mănăstirea Rohia, lăcaș de cult cu o istorie de legendă

828

Noaptea de Înviere este preferată de foarte mulți maramureșeni, care aleg să ia Lumina de la biserica mănăstirii cu o poveste atât de frumoasă. Construită în creierul munţilor, Mănăstirea Rohia are o legendă extrem de frumoasă, dar şi o bibliotecă impresionantă cu peste 40.000 de volume.
Mănăstirea Rohia este un loc cu o magie aparte, unde credincioşii vin să îşi găsească liniştea şi pacea interioară. Nu doar slujba de la biserică are acest rol curativ pentru suflet şi spirit, ci şi întreg aşezământul, situat într-un peisaj de o frumuseţe care-ţi taie răsuflarea. Construită în creierii munţilor, mănăstirea are o poveste foarte interesantă, cu o evidentă tuşă supranaturală.

Legenda mănăstirii

Mănăstirea a fost construită de preotul din satul Rohia, Nicoale Gherman, în urmă cu peste 90 de ani. Acesta a avut 10 copii, însă una dintre fetiţe, pe nume Ana, a murit la numai 10 ani. Legenda spune că pierderea fiicei sale l-a îndurerat atât de mult, încât el o vedea în vis pe fetiţa lui, care-i spunea să construiască o biserică. În visul lui, fetiţa îi indica exact şi locul unde să contruiască ”o casă Maicii Domnului”, adică dealul Viei, locul unde se află acum mănăstirea. Temându-se să nu fie considerat drept nebun, preotul nu a spus nimănui despre visele sale şi despre frământările care îl măcinau, însă legenda spune că într-o zi, o femeie credinciosă, „Floarea lui Ilie” după cum era cunoscută în sat, a venit la el şi i-a spus: „Părinte de ce nu asculţi glasul lui Dumnezeu, care-ţi porunceşte prin copila Anuţa, să faci casă Maicii Domnului în Dealul Viei?”. Nedumerit parintele a întrebat-o ce casă să facă, iar ea i-a răspuns: „Mănăstire să faci, parinte!”. Atunci, părintele Nicolae şi-a dat seama că este vorba de o hotărâre divină s-a hotărât să construiască o mănăstire în amintirea copilei sale şi pentru mângâierea credincioşilor din aceste locuri.
Legenda continuă şi spune că, văzând cât de greu este de ajuns în locul pe care copila i l-a arătat în vis pentru construcţia bisericii, el cu mai mulţi săteni s-a hotărât să o construiască într-un loc mai uşor accesibil, într-o poiană numită „la stejarul lui Pintea” unde, potrivit obiceiului a fost înfiptă o cruce. Însă peste noapte, crucea era luată şi mutată pe pintenul dealului, pe o stânca. Crezând că e mâna unui răvoitor, au mutat crucea la locul ei şi peste noapte au pus un om de pază. Însă cum a început să ningă, omul s-a dus acasă. Spre uimirea tuturor, dimineaţă crucea era din nou mutată, iar pe zăpadă nu se vedeau deloc urme de paşi. Acest lucru a fost, de asemenea, considerat un semn divin.

Mănăstirea Rohia a fost construită între 1923 şi 1926 şi, potrivit stareţului, a fost prima mănăstire construită în Ardeal după 1918. Acest lucru este menționat în actul fundaţional. În Transilvania au existat peste 150 de mănăstiri care, în secolul al XVIII-lea, au fost distruse aproape toate de către generalul Bukov, din ordinul împărătesei Maria Tereza. Până în 1990, Rohia a fost singura mănăstire cu rol misionar din partea de nord-vest a ţării.

Icoana făcătoare de minuni

O icoană făcătoare de minuni se spune că există în biserica mănăstirii. Prima minune pe care  a făcut-o se referă la faptul că, la un an după c a fost sfinţită, a scăpat dintr-un incendiu doar ușor atinsă, după ce toată încadratura din lemn a ars, iar icoana a fost găsită în jar. De asemenea alte întâmplări de neînţeles au avut loc în perioada comunismului, când securiştii încercau fără succes să închidă biserica. În 1959, când au fost daţi afară aproape toţi călugării din mănăstire, a rămas aici Înalt Preasfinţitul Iustianian, cu doar doi vieţuiori. Securitatea a vrut să închidă mănstirea şi veneau aici tot timpul şi cereau de la stareţ cheia bisericii, ca să o poată închide. Acesta lăsa întotdeauna cheia la icoana Maicii Domnului şi le-a spus seriștilor să o ia de acolo. Niciunul nu a vrut să se apropie de icoană.
La Mănăsirea Rohia şi-a petrecut ultimii ani din viaţă Nicoale Steinhardt, iar chilia în care a locuit părintele în perioada 1980 – 1989, ca monah al Mănăstirii Rohia, a fost amenajată ca un mic muzeu unde se păstrează lucrurile lui personale: manuscrise, cărţi, icoane, tablouri, precum şi mobilierul. Biserica a fost reconstruită în urmă cu câţiva ani, iar biblioteca are un fond de 40.000 de volume, cărţi de cult, reviste teologice şi laice, literatură teologică, universală şi română, istorie, filosofie dar şi alte domenii. De asemenea, în muzeul mănăstirii poate fi văzută o colecţie impresionantă de carte veche, unele volume chiar de la 1600.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here