CEI MAI SĂRACI – Țiganii din Ponorâta nu știu nici când le este ziua (GALERIE FOTO)

3420

La început a fost un cătun cu patru case. Treptat, cătunul a crescut atât de mult, că e deja sat în toată regula. De la câteva persoane a trecut acum de 500. Cei mai mulți dintre ei nici măcar nu știu carte și trăiesc numai din infracțiuni. Ei nu sunt conștienți că sunt sprijiniți de stat să supraviețuiească, ei sunt convinși că merită să fie ajutați gratuit și lăsați să trăiască în stilul lor.

# Angajat de trei ani
Cum faci virajul către Ponorâta, te întâmpină un peisaj dezolant. Cocioabe abia acoperite, cărămizi care țin de cald și ferestre dărăpănate. Ajungem din urmă un biciclist. Este membru al comunității, are 27 de ani și vorbește mult mai elevat decât confrații lui. Ba este și extrem de politicos.

“S-o mai cumințit lumea. Aici, în margine, sunt câțiva mai vai de capul lor, dar sus, în sat, sunt și case de case. Merg copiii la școală, merge lumea la biserică. Eu, spre exemplu, lucrez în Târgu Lăpuș, la fabrică. Lucrez deja de trei ani acolo și mă țin de treabă. Eu știu că munca e singura șansă adevărată să scapi de sărăcie. Sunt și unii plecați dincolo și… (n.red. – ne imită ideea de furt). Sunt și unii care se țin de muncă și vor să își facă o familie corect, cinstit”, ne-a povestit Carol.

# S-au atașat (teoretic) de Biserică!…
La scurt timp, dinspre cătun vine o căruță. La cârmă un țigan ceva mai dolofan, cu aliură de bulibașă, cu mustață și tot tacâmul. Alături de el, unul mai slăbuț. Ne întreabă ce căutăm, ca și când am fi niște intruși. Îi întrebăm atât pe căruțași, cât și pe biciclist, cum au sărbătorit Ziua Internațională a Romilor, adică luni, 8 aprilie.

“Noi nu sărbătorim de astea, domnu’. Ce zi e aia? Nu am auzit! Noi nu facem de aieste sărbători. Noi numai pe Domnul nostru Iisus Hristos îl lăudăm și ne veselim. La noi este sărbătoare în tătă zua. Noi mergem la biserică în tătă duminica și așa ne sărbătorim noi. Nici nu știam că există Ziua Romilor”, ne-a explicat căruțașul cu mustață.

Tot el continuă să ne explice cât de frumos este în Ponorâta. “La noi se țin pruncii de școală. Amu îs la masă, că primesc masă în tătă zua, la ora 11.00. Nu mai îi cum o fo, amu îi mai bine, așe să știți”, a spus, cu patos, țiganul.

# Un altfel de… bun venit!
Imediat se apropie de noi un membru al comunității. Ars de soarele de aprilie, vine în urma sa însoțit de un cârd de puradei. “Nu faceți poze, că o mai zâs unii că, dacă ne fac poze, câștigăm. Dar ei vor numa să își facă ei bani. Aci nu faceți poze, că nu vă dau io voie. Nu faceți ce vreți!”.

După ce îl asigurăm că nu avem niciun interes să îl facem de rușine ori să facem bani de pe spatele imaginii sale impecabile, aflăm că nici el nu are habar de Ziua Romilor. Așa că, a făcut cale întoarsă. La fel ca și puradeii goi pușcă și desculți care alergau pe pietriș și nisip de parcă am fi noi, încălțați cu adidași de firmă, pe un teren sintetic.

# Realitatea în viteză
Parcurgem Ponorâta de la un capăt la celălalt, în viteză. Că o fi ora mesei calde ori nu, cert este că o mulțime de puradei alergau liberi, pe ulițe și printre cocioabe, semn că nu tare s-ar ține cursuri la Ponorâta, la acel moment. Cai, mulți cai, la fiecare casă. Unii chiar în casă. Nu este o glumă. Mai mulți viteji joacă fotbal pe mijlocul străzii. Ne fac semne obscene, întrucât le traversăm terenul. Nu avem voie. La întoarcere, ne avertizează că e a doua oară. Nu știm ce se întâmpla la a treia, însă nu a mai fost necesar să venim din nou. Ne-am cam lămurit. Tinerii viteji, la bustul gol, care loveau o loabdă de la unul la altul pasau de la unu la altul ceea ce părea un joint. Au lăsat țigările obișnuite celor vârstnici, care trag din ele cu nesaț.

Un câine stă cocoțat pe un tomberon și își caută de-ale gurii. Nici nu era necesar să facă efortul ăsta. Gunoaie sunt peste tot. Un grup de țigani face ședință pe câmp, printre gunoaie. Ne privesc ca pe niște dușmani. Intruși. Intruși care vor să deranjeze un stil de viață străvechi. Că sunt mai credincioși prin Biserica Penticostală, așa o fi. Că merg mai mult la școală, așa o fi, de asemenea. Însă, mizeria a rămas identică. Ba unii spun că s-ar ascunde aici și infractori. Dar cine vine aici să îi caute? Cei de aici nici măcar nu știau că există Ziua Romilor, deci tot cei mai săraci țigani din România au rămas!…

Cătă ȚINEGHE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here