BUNE ȘI NEBUNE – Case memoriale de Maramureș

90

Daca ar fi sa trecem in revista casele memoriale din Maramures, am avea de-a face tot timpul cu alba/neagra, cu una calda/una rece. Pentru fiecare casa meoriala bagata in seama de autoritati si intretinuta, exista una care e lasata de izbeliste. Unele sunt lasate asa… in virtutea conservarii lor ca original, daca cineva poate considera ca a uita de o casa memoriala inseamna s-o conservi. Poate c-ar trebui sa le conservam si memoria, prin punerea lor in valoare, nu?

# Eroii Maramuresului

Sa luam ca exemplu cei mai importanti participanti la Marea Unire. Casa lui George Pop de Basesti a fost multi ani in pericol de a se ruina, acum a primit finantare, dupa ani de lupta dârzaa primarului Calauz si va deveni un loc emblematic. Nu la fel se petrece la casa marelui ambasador al Unirii, Vasile Lucaciu, unde autoritatea locala asteapta si asteapta para malaiata, iar casa si scoala au mare nevoie macar de sindrila noua. Nu de dale in fata bisericii. Și casa memoriala a lui Ilie Lazar e ascunsa vederii si ar merita mai multa atentie, semnalizare, grupuri de elevi…doar e o felie din istoria noastra! Casa lui Ion Șiugariu, poetul soldat din Baita, este si ea conservata, dar sta acolo in anonimat. Nu la fel se poate spune cu casa din Coltau cica a lui Petofi {andor, loc de pelerinaj a maghiarimii, cladire ce tocmai trece printr-un proces de restaurare. Sigur, a fost conac a familiei nobile Teleki, nu casa lui Petofi, el a fost doar trecator pe aici. Dar vorba aia, uneori legenda e mai importanta ca istoria, are mai mult parfum. Alta casa ce nu beneficiaza de atentia cuvenita e a mesterului popular Stan Ioan Patras, cunoscute fiind luptele intre continuatorul sau si preotul local, alti mesteri si chiar cu autoritatea locala.

Alte case memoriale mai au Ioan Mihali de Apsa, la Sighet, Elie Wiesel, tot acolo, recent trecuta prin atentia presei pentru niste graffitiuri antisemite. Unele case nu au nevoie sa fie distruse de ura, le distruge uitarea. Se petrece cu ceea ce credem noi c-ar fi casa lui Petre Dulfu din Tohat, o casa boiereasca superba, in paragina, la drumul judetean. La fel de prafuita e si casa …presupusa casa in care au fost executati eroii martiri de la Moisei, ce se afla in curtea unei case private, vizavi de monumentul facut de Vida Gheza. Alte case uitate de vremi si mai ales de oameni sunt casa lui Alexandru Ivasiuc din Sighet, casa Marton Lendvai din Centrul Vechi al Baii Mari, parintele teatrului modern maghiar, casa Adrian Dohotaru din Petrova. Istoria e uneori nedreapta, oraselul Salistea de Sus de pe Valea Izei a avut trei academicieni, dar DJ 186 ce strabate localitatea ca „strada principala” poarta numele senatorului Liviu Doru Bindea. Fie! Unii dintre marii nostri oameni de cultura nici nu vor avea aparent case memoriale, Ioan Es Pop sau Augustin Buzura au locuit la bloc… inca asa ceva nu s-a mai vazut, apartament memorial, dar mai e timp!

Memoriale sau nu, mai sunt in Maramures oameni importanti care ar merita „case” fie si-n viata! Una de gen ar trebui sa aiba Gavrila Mihali Ștrifunda, primarul Borsei ce s-a rasculat impotriva incercarii de sovietizare a Maramuresului. Nu existao casa-muzeu a voievozilor de Bogdan Voda, desi fundatia unui castel ar exista, intr-o curte privata. Nu au case/mici muzee folcloristi ai nostri, de genul violonistilor moroseni Stângau ori acel Paganini de Salistea. Nu are casa haiducul Frunzila, o serie de actori, poeti, lingvisti, critici literari si folcloristi ce isi asteapta recunoasterea. Unii oameni, de genul lui badea Nicolae Pitis din Lapus, primarul Mosu Deac din Bogdan Voda, Petreusii, mesterul Toader Bârsan sau artistul de masti Vasile Șusca din Sacel ar merita atentia ACUM, din partea autoritatilor locale,. Sa se bucure acum de recunoastere si respect. Altii, gen Tanase Cocean, ar trebui readusi in atentie pâna nu-i uita lumea.

Sa revenim: avem case memoriale. Unele monumentale, altele bojdeuci. Din pacate, nu le cauta nimeni. Azi, programul „Școala altfel” se face la Mall-uri in Cluj, nu intr-un circuit al caselor emoriale. Ce-i drept, nici circuitul bisericilor de lemn n-a avut vreun succes, de nici un fel. Asta inseamna ca e firesc sa ne uitam istoria si ca e normal sa fim condamnati s-o repetam?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here