BISERICILE DIN MARAMUREȘ – De la frumos la oribil, de la artă la kitsch

974
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Nu ne pretindem a fi critici de arta. Nici doctori in Crestinism. Insa am vazut, vizitat si observat toate bisericile noi si vechi din Maramures, din Borsa la Bicaz, din Seini la Grosii Tiblesului. Si manastirile. Avem si opt biserici de lemn din Maramures introduse în patrimoniul mondial al UNESCO, în decembrie 1999, nu obligatoriu cele mai vechi sau cele mai frumoase! Ne-am facut totusi o idee… Iata cele mai frumoase, cele mai urâte, cele mai ignorate sau cele mai bine pictate biserici din 

Ar fi benefic sa tratam frumosul. Cu biserici reusite, indiferent de cult. Dar am preferat sa traversam Maramuresul in galop, fara teama de a fi judecati ca am fi partinitori. Nici macar vechimea unei biserici nu ar trebui sa fie un etalon in enumerare. De exemplu, pe Culoarul Tisei avem o superba biserica greco catolica noua, la Sarasau, facuta cu bun gust, asa cum avem modificarile urâte la biserica din interiorul Cimitirului Vesel din Sapânta. Frumoasa nu e nici biserica de lemn de la manastirea Peri, concursul in a face cea mai inalta biserica a facut ca estetic sa nu avem o frumusete, ca sa fim eleganti. Cât despre cea din Cimitirul Vesel, acoperisul cu amestecul de culori verde-albastru spune totul…
O alta biserica frumoasa, cu tot cu legenda atasata, e cea reformata din centrul Sighetului. Este considerata a fi cea mai veche biserica din Maramures, din secolul 12, ba construita pe ruinele unei templu dacic, spune legenda. Are semne evidente ale masoneriei, inclusiv
lupii aceia ce pazesc simbolic biserica. Tot in zona Maramuresului istoric, ar trebui obligatoriu amintita biserica de lemn noua din Desesti, atipica dar frumoasa. La fel cum nu pot fi ignorate bisericile din Ieud, cea veche-monument UNESCO dar si cea supla din câmp, de la manastire. La fel de valoroasa e cea din Poienile Izei, nu frumoasa cât valoroasa, ca picturi. Dar si cea ruteana din Poienile de sub Munte, straveche si cu un stil arhitectural diferit. Din pacate, pentru toate cele frumoase de mai sus exista contraexemple. Biserica de zid din Vadu Izei, cea cu scandalul imens de odinioara, arata precum casca unui soldat german din primul razboi mondial. Arhitectural, sunt destule de discutat. Odinioara, maestrul Gavrila Hotico Herenta din Ieud ne spunea ca biserica noua de lemn din Baia Sprie nu respecta nici un element arhitectural morosenesc traditional. La lista se mai adauga nefericite intâmplari sau delasari, care au facut ca pictura unor biserici sa se distruga ireparabil. S-a petrecut cu „mesteri restauratori” la Bârsana sau la Surdesti, la monumente UNESCO! Evident, se petrece si la case mai noi… Exista biserici, la Borsa sau Sieu (cea de zid) unde picturile sunt aproape haioase, in realitate infiorator de prost facute, parc` de mâna de copil de scoala generala.

Si de cealalta parte a Gutâiului, agonie si extaz

Exista biserici frumoase si urâte si de cealalt` parte a Gutâiului, in Chioar, Codru, Lapus sau Fisculas. Arhitectural, ar merita amintita superba lucratura in lemn de la biserica de lemn din Buzesti sau cea din Inau. Total diferite, cu totul altfel de mesteri au lucrat acolo! La fel e si cea de lemn din Coruia, cea cu tricolorul omniprezent inca din vremea stapânirii austro-ungarilor. Si nu doar bisericile de lemn sunt frumoase. Dincolo de concursul de turnuri de pe sate, merita vazuta impresionanta biserica de zid din Coas, straveche, la fel ca si din Copalnic, la urcarea spre Preluca Noua. La capitolul manastiri, pâna si credinciosii incep sa se traga dinspre
exagerarile de la Rohia sau Bârsana si sa fie atrasi de manastiri mai mici, frumusele. Merita amintite aici Dealul Mare din Coroieni sau Rohiita. Ce spun insa oamenii Bisericii? Cum vad ei frumosul? Sigur, nu arata cu degetul spre kitsch si urâtenie, dar le vad. Preotul Cristian Stefan, purtator de cuvânt al Episcopiei Ortodoxe, ne face propriul sau top al bisericilor frumoase. „Dintre cele vechi, cea de la Plopis e frumoasa. Una dintre cele mai frumoase inclusiv ca proportii. Apoi, cea ortodoxa din Rogoz are specificul ei. Dintre cele noi, as spune ca biserica noua de zid de la Târgu Lapus va fi o reusita, inclusiv pictura. Apoi, evident, frumoasa va fi catedrala din Baia Mare. Mi-am mai amintit una, este in Sighet o biserica de
zid, varuita in alb, dar cu acoperis de lemn, cu dranite. La Câmpul Negru, foarte frumoasa. Ar mai fi una de zid reusita la Cetatele, tot cu turn din lemn. De restul nu sunt foarte incântat, cele amintite mi se par frumoase si echilibrate”, spune parintele Stefan. Cât despre picturi, recunoaste si el ca, pe alocuri, oamenii s-au orientat, mai ales dupa 1990, sa fie pictura ieftina si facuta repede si nu s-au gândit ca e vorba de lucrari facute pentru sute de ani…

Extremele si istoria fac diferenta!

Ar mai merita amintite câteva biserici, mai mult datorita extremelor sau a istoriei superbe ce le insotesc. De exemplu, biserica din centrul orasului Baia Sprie ar fi avut doua cruci de aur, pe care in viteza retragerii, le-ar fi tras jos cu funii armatele germane ce fugeau, in 1945, urmarit de rmatele ruse peste Gutâi. Sau bisericuta din Lapus ce ar avea impregnata in usa lovitura de topor a unui tatar ce ar fi incercat sa ajunga la femeile refugiate acolo. Sa nu uitam semiluna ce poate fi vazuta pe crucile mai multor sau a majoritatii bisericilor vechi, in urma ultimei invazii tatarasti, din 1717. Iar ca istorie recenta ar trebui amintita, ca un exemplu de
convietuire, biserica din Strâmbu Baiut, cea in care au slujit, pe rând, vreme de decenii, preotii catolici si ortodocsi, fara suparare. De altfel, cei doi preoti chiar fusesera facuti cetateni de onoare ai comunei, pentru spiritul ecumenic! Ar mai merita amintite extremele: cele mai mari biserici din Maramures par a fi viitoarea Catedrala din Baia Mare, dar si biserica greco catolica din Ieud. La cealalta extrema, ar fi bisericutaveche din Cupseni, nu mai mare de 5/3 metri sau bisericuta/chilie de pe dealuri, din Bârsana. Cu titlu de incheiere, ar mai merita amintita o situatie nefericita, cu exemple. Bisericile de care comunitatea, episcopia si Ministerul
Cultelor pare a fi uitat. Sigur, satele au strâns bani si au facut biserici noi, durabile, de zid. Dar nu se face sa-ti uiti istoria. Bisericile de lemn din Buteasa si din Românesti sunt putrede, gata sa se darâme, sub ochii satenilor, preotilor, Directiei de Cultura. Nu pare prea crestineste, nu?

Alexandru RUJA

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here