BĂTRÂNEŢE, HAINE GRELE – Singurătatea, o (altă) povară pentru vârstnicii maramureşeni

348

Bătrâneţea reprezintă pentru mulţi o perioadă grea, care aduce cu sine numeroase boli şi apăsări de tot felul.

Vârstnicii maramureşeni se plâng de faptul că banii sunt puţini, afecţiunile multe, la toate acestea adăugându-se şi lipsa persoanelor apropiate. „E grea bătrâneţea. Pe lângă boli şi bani puţini te apasă şi dorul de cei dragi. Eu cu soţul locuim singuri. Avem doi copii, dar îs plecaţi din oraş. Fata îi în străinătate, s-o dus la lucru şi s-o tot căsătorit acolo, iar băiatul îi la Bucureşti. S-o dus la studii şi nu s-o mai întors acasă.  Şi-o găsit acolo serviciu bun, şi-o făcut familie, am şi nepoţică de cinci ani. Îi vedem rar, dar vorbim zilnic la telefon. Am fost şi la ei de câteva ori, dar n-am rămas, n-am putut să ne lăsăm căsuca. Ne bucurăm că ei îs bine şi realizaţi”, a declarat tanti Silvia, o băimăreancă.

În clipele grele, bătrânii încearcă să treacă mai uşor peste cu ajutorul tehnologiei moderne sau a altor metode. „Având în vedere că pensiile îs cum îs, suntem bătrâni, avem nevoie de medicamente, e cam greu. Dar ne limităm la cât avem. Soţul e foarte bolnav, are cancer, eu îs cu alte probleme. Deocamdată e bine că suntem doi. Tehnologia modernă ne mai ajută să depăşim problemele, ne mai uităm la televizor, mai intrăm pe internet şi mai uităm”, spune Maria Farcaş (64 de ani).

De asemenea, M. A. (74 de ani) precizează: „Încerc să nu fiu o povară pentru nimeni. Oricum nu am pe nimeni în ţară, aşa că… Singurătatea e în funcţie de cum şi-o tratează fiecare. Eu mai citesc, mă uit pe Skype, când nu am nimic de făcut mă iau şi mă duc pe jos până nu mai văd şi mă întorc înapoi. Ce putem face? Copiii şi nepoţii sunt în Suedia, asta e… Mă duc anual la ei să-i văd. Trebuie să ai caracter, putere, dorinţă şi multe ca să poţi trece peste”.

Lavinia-Codruţa HERMAN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here