ARTĂ ÎN FAMILIE – Nu atât de celebru ca sora sa: Paul, fratele Paulei Seling (FOTO)

424

Paul Seling este un artist băimărean care până acum s-a bucurat mai puţin de lumina reflectoarelor. Nu e doar o coincidenţă de nume, este fratele Paulei Seling, cunoscuta şi îndrăgita solistă băimăreancă. Nu la fel de celebru, el se ocupă tot de artă, însă într-un mod uşor nuanţat.

Arhitectură, fotografie, muzică, toate activităţi ce presupun creativitate, le-a încercat, pe rând, de-a lungul anilor. Dintre toate, însă, muzica a fost „prima iubire“ şi, cum prima iubire nu se uită niciodată Paul s-a întors la ea de curând. A început să compună cu mulţi ani în urmă, ba, chiar a făcut parte dintr-o trupă alături de sora lui în anii de debut şi i-a compus câteva piese, însă a întrerupt această activitate pentru a se face arhitect. Paul Seling a revenit la muzică şi abordează un gen aparte, muzică electronică, mai precis. Primul album este deja disponibil online.

# „Nu mi-a plăcut să particip la concursuri“
Paul “mărturiseşte că a început şcoala de muzică alături de sora sa. „Părinţii noştri au vrut tot timpul să ne ofere ceea ce ei n-au putut avea şi aşa a fost şi în cazul muzicii. Dar n-aş vrea să nu recunosc că ideea de a cânta la pian mi s-a părut o şansă incredibilă, pe care nu puteam s-o ratez. Încă de pe la 7 ani lălăiam prin casă piese din repertoriul lui Stevie Wonder şi Lionel Richie, încercând să separ, în minte, piesele lor pe layere şi să cânt fiecare instrument separat. Cred că visam să devin compozitor de muzică pop, parcă aşa îmi aduc aminte, aşa că am dat iama destul de devreme prin vinilurile şi casetele tatei“, îşi aduce aminte Paul Seling.

El spune că sora sa a fost întotdeauna mai minuţioasă şi mai ambiţioasă în studiu şi a devenit în scurt timp vedeta familiei. Apărea în recitaluri şi participa la concursuri, chestie care lui nu i-a plăcut. „Fugeam de ideea de „performance“ şi de spectacol, pentru că descoperisem de curând muzica lui Vangelis şi a lui Jean Michel Jarre, care putea fi creată dintr-un studio, departe de judecata unor spectatori – mai mult sau mai puţin atenţi, prezenţi, interesaţi“, mărturiseşte tânărul băimărean.
Cu toate că visa să strângă bani pentru un sintetizator şi să facă muzică „spaţială“ (cum credea el că se numea muzica ambientală) a decis să meargă la Arhitectură.

# “Umbra unei persoane publice“
După ce sora sa a ajuns celebră, tânărul mărturiseşte că a avut parte de o grămadă de judecăţi şi de experienţe proaste din partea celor din jur. „Nu mai eram un individ cu potenţial creativ, eram umbra unei persoane publice, controversate şi îndelung discutate“, spune Paul.

Dar, odată lansată, Paula a devenit o influenţă de necontestat în viaţa sa creativă. După ce a ajuns la ei în casă, trupa Paulei de atunci, Gaşca de Acasă, şi a avut ocazia să pună din nou mâna pe un sintetizator de marcă, a hotărât să renunţe la arhitectură şi să facă muzică în continuare. A compus câteva piese pentru Paula, din pură curiozitate şi ca experiment, pentru că nu îşi dorea decât o carieră de DJ sau producător în underground.

Studiile de arhitectură au avut de suferit în situaţia în care se trezea la şapte dimineaţa ca să facă muzică şi se culca la două noaptea, după ore şi ore de studiu a doar câteva secunde dintr-o piesă obscură care nu avea vreodată să vadă publicul. „Obsesia pentru muzica electronică m-a dus la adâncimi mari, când vine vorba de înţelegerea unui act creativ. Am învăţat din exemple ce înseamnă conceptual, ce înseamnă ritm şi textură, structură epică, stil, estetică, ba chiar marketing; într-un cuvânt, mi-am făcut facultatea acasă, la „fără frecvenţă“, învăţând din instinct tot ceea ce urma să-mi fie de folos şi în arhitectură, mai târziu“, spune Paul.

# Muzician de studio
După şase ani de facultate spune că ajunsese „un muzician bunicel, obsedat, însă, de perfecţiune şi avid de a aborda mai multe tipuri de artă“. A mai făcut o pauză muzicală, câţiva ani, fiind manager în fabrica de mobilă a familiei. A revenit la meseriile creative şi s-a angajat într-un atelier de design de mobilier la comandă. A visat, în continuare, în secret la cariera de muzician.

„Multă vreme am crezut că arta înseamnă spontaneitate pură şi am respins orice demers care îmi cerea timp. De fapt, acesta a fost motivul pentru care, o vreme, am continuat să desenez şi să fac doar fotografie sau video“, spune Paul.

Chiar şi despre „vandalismele“ din 2016, relatate de presă, spune că „au avut la bază o curiozitate de-a mea de a înţelege procesul creativ până la zona de intersecţie cu experienţa comună“.

De curând, a pus bazele unui mic studio şi a început să producă cu adevărat muzică electronică. |şi dă seama că produsul creativ de astăzi nu prea are de-a face cu cel la care visa la 19 ani. „Lumea e diferită şi la fel sunt şi ascultătorii. Mă bucur că anii din urmă ne oferă nouă, muzicienilor „de studio“, atâtea potenţiale căi spre succes, încât nu mai există limite decât personale. Ascultătorii sunt la un link distanţă de produsul nostru şi asta ne arată în mod organic cât de talentaţi şi dăruiţi suntem căii pe care ne-am ales-o“, spune muzicianul arhitect despre vremurile de acum.

A creat un „label“ numit Nomade Records, prin care îşi distribuie muzica pe majoritatea platformelor de distribuţie din lume.

Pentru cei curioşi, este de găsit pe soundcloud şi bandcamp:
https://paulseling.bandcamp.com
https://soundcloud.com/seling-paul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here