ADIO! – S-a dus industria Maramureșului! Orașele care s-au reinventat

77

Cel mai recent succes al industriei maramureșene, lansarea unui camion asamblat aici, în Baia Mare, ne-a reamintit de gloria de odinioară, cea industrială, a județului. Ce-am avut și ce-am pierdut, raportat la anii ’80 și chiar la anii ’90?? Aproape totul…

În zona de nord

Zona de nord a Maramureșului a fost tributară, ne place sau nu, pădurii ce era omniprezentă, odinioară. A fost fabricuță de prelucrare a lemnului la Câmpulung la Tisa, transformată în fabrică de peleți, apoi în… nimic. Sighetul a avut o platformă industrială imensă, de prelucrare a lemnului, acolo însă s-a dat dovadă de responsabilitate și s-a păstrat activitatea și profilul, chiar

dacă în mai multe societăți. Orașul Viseu de Sus a avut, dincolo de activitatea forestieră, o fabrică de mobilă ajunsă la italieni ce exportau cherestea în China, apoi închisă, plus o făbricuță de antibiotice, defunctă și ea. Borșa a avut mină. Și a mai avut, ulterior, pădurea… Comuna Săcel a avut sonde de petrol, unele au dispărut ca prin minune, probabil la fier vechi. Ceva mai devreme de anii comunismului, pâna la inceput de secol 200 și puțin după, Ocna Șugatag și Coștiui au avut valoroasele mine de sare.

Din tot ce am amintit până acum, probabil cu mici lipsuri din listă, de genul fabricii de cuie din Sighet, aproape toate, cu excepția platformei de prelucrare a lemnului din municipiul nordic, toate sunt defuncte. Fără minime șanse de repornire.

Baia Mare și Fisculaș

Fost-ai, lele”, Baia Mare… Daca faceți un periplu pe la margini de oraș, unde era pozitionată marea industrie a municipiului reședință de județ, nu aveți de văzut decât dezastru. Dovadă stau IMRAUT-ul și fabrica de pâine de la margine de oraș spre platforma industrială, dar la fel stau combinatul chimic Phoenix, IMMUM-ul, Romplumb-ul, cele doua flotații, baza TRCL. Evident, nu e totul. În zonă, s-a salvat doar IMUAS-ul, care a investit enorm și lucrează în industria auto. Nici măcar noile planuri pentru terenul dintre Phoenix și Flotația centrală nu s-au concretizat, ba că se strămutau romii, ba se făcea parc industrial… ba nu se face nimic. De cealaltă parte a orașului, spre vest, zona minei Săsar și a flotației este, așa cum o stiți. Și aici, marețe planuri cu substrat smecheresc financiar au lansat ipoteze SF, gen lant de terenuri de sport pe terenurile iradiate, poluate si pline de ruine dintre Mall si fostul Romaltyn.

Nimic concret. Și nu se oprește aici lista ruinelor industriale de Baia Mare. Fabrica de tricotaje se surpa pe zi ce trece, e o ruina. Fostul Maratex a dispărut și devine supermarket, la a doua încercare. Orașul n-a reușit nicicum sa confirme fostul statut industrial, sa se reinventeze. Desigur, nici cei din jur, cu baza în minerit, nu stau mai bine. Nici Baia Sprie ori Cavnicul nu s-au reinventat, deși măcar încearcă! Singura surpriză plăcută din zonă vine de la Tăuții Măgherăuș, care a uitat de minele Nistru și Băița și a primit cu bratele deschise investitori. Acum, se incearca reteta in vecini, la Cicârlau.

Tot in zona de sud, cu Lapus, Chioar si altii

Și altii au pierdut industria. Seiniul a pierdut fabrica de drojdii si viile de pe deal dar face intensiv zootehnie. Târgu Lapus a ramas fara fabrica de scaune dar are colos de fabrica de mobila, si el cu cordon ombilical spre IKEA, ca cele similare din jurul Baii Mari. Nici nu indraznim sa ne imaginam dezastrul ce s-ar petrece nu numai in Maramures, dar probabil in toata tara, daca s-ar petrece ceva cu Ikea… Mai exista ruine de mine in Baiut, Razoare, Valea Chioarului, Ilba. Ulmeni a pierdut fabrica de confectii, s-a ales cu una de blue jeans si apoi cu nimic. Nu mai e urma nici din cooperativele mestesugaresti de odinioara. Și atunci, unde ne e industria?

Cei ce-au confirmat

Singurele oaze de industrie ramase pe fostele locatii sunt fabricile de mobila din Sighetu Marmatiei si IMUAS-ul. Partial fabrica de scaune din Târgu Lapus. Au mai incercat si altii. Evident, in locatii exista firme, cu diverse domenii de activitate, dar nu mai fac marea industrie. Au aparut in schimb companii multinationale si fabrici unde nu te astepti. Decât sa negocieze preturi fabuloase cu orasele, companiile s-au tras… la tara. Avem fabrica de piese de avioane la Dumbravita, companii de productie la Tautii Magheraus, de la cauciucuri la electrice.

Avem ferme uriase la Seini. Avem fabrica de piese electrice la Farcasa. Avem nenumarate firme ba si marketuri pe teritoriul comunei Recea. Avem câmpuri de fotovoltaice la Coltau sau la Arinis. Avem microhidrocentrale pe fire de apa de munte, cu rezultate foarte discutabile asupra economiei judetului dar cu efecte evidente asupra mediului si naturii. Am trecut printr-o faza post-decembrista de sistem LOHN, in care la fiecare colt de judet, in fiecare comuna, erau fabricute de confectii, cu materia prima adusa de afara.

Firme de asamblare confectii, de fapt. Daca am face o analiza atenta, financiara, asupra proprietatii asupra firmelor mari din Maramures, a destinatiei profitului dar si a produsului finit, am avea triste surprize. Se aplica evident si supermarketurilor, noua industrie a comertului…

Alexandru RUJA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here