MARAMUREȘ - Povestea unui fetițe nevăzătoare, pasionată de muzică

Într-o lume în care nemulțumirea există la tot pasul, Eliza Lazăr ne învață cum să trăim frumos, fără să ne plângem de lucrurile banale pe care nu le deținem (ultimul model de telefon, de mașină etc.)

MARAMUREȘ - Povestea unui fetițe nevăzătoare, pasionată de muzică

Într-o lume în care nemulțumirea există la tot pasul, Eliza Lazăr ne învață cum să trăim frumos, fără să ne plângem de lucrurile banale pe care nu le deținem (ultimul model de telefon, de mașină etc.).

Eliza Lazăr este o fetiță de 13 ani din orașul Șomcuta Mare. De mică, Elizei îi place să cânte. Bucuria și sentimentul de bine pe care muzica i le oferă, nu pot fi descrise în cuvinte, ci înțelese numai de ea. Copila, cu toate că este un copil special (s-a născut nevăzătoare), pentru familia ei este un <<Dar de la Dumnezeu>>.

„Noi n-o percem și n-am perceput-o niciodată ca fiind un copil cu probleme. Este un copil frumos, special, un copil cu o memorie foarte bună, reține o lecție foarte repede, motiv pentru care, în ciuda deficienței pe care o are, Eliza învață la o școală normală și este a doua pe clasă (a terminat cu media 9,91, din 29 de elevi). Este un copil care tinde mereu spre perfecțiune, își dorește să iasă totul ca la carte, fără greșeli. Este perfecționistă”, povestește Emilia Lazăr, mama fetei.

Eliza învață la Liceul Teoretic „Ioan Buteanu” Șomcuta Mare, fiind în clasa a VII-a.

 Despre pasiunea ei cea mai mare

Întrebată de când cântă, aceasta spune că de mică, de când era la grădiniță, muzica fiind o terapie pentru sufletul ei.

„Muzica pentru mine este o relaxare. De câte ori sunt tristă, mă duc la mine în cameră și cânt. Muzica îmi dă o stare de bine, e o lume în care eu mă regăsesc, în care mă simt cel mai bine. Nimic nu este greu acolo. Cânt din grădiniță, când am participat și la primul meu concurs, unde am luat trofeul”, povestește fata.

De asemenea, anual, Eliza participă la concursuri în toată țara, în urma cărora vine acasă cu multe premii și trofee.

„Anul acesta, din cauza pandemiei, a participat doar la două concursuri, unul online și unul în aer liber. La unul a obținut locul II, iar la celălalt trofeul. Am încercat s-o protejăm, fiind problema aceasta cauzată de coronavirus, de aceea a participat doar la două concursuri. Îi place foarte mult să participe la cât mai multe, pentru ea nu este obositor, nici un efort, e o plăcere nelimitată”, povestește mama ei.

Cât despre cântat, aflăm tot de la mama ei că Eliza n-a urmat o școală de muzică, nici cursuri în acest domeniu. Este un dar înnăscut, o pasiune pură, un talent natural. Singura pregătire, dacă se poate spune așa, au fost câteva ore pe care mama ei le-a rezervat în particular cu profesoară de muzică, pentru a învăța tehnica de respirație corectă.

 Despre venirea Elizei pe lume

Eliza s-a născut într-o zi însemnată, în 27 mai 2007, în ziua de Rusalii. Despre problemele ei, mama a aflat abia a doua zi.

„Despre faptul că Eliza nu poate vedea am aflat abia a doua zi. N-o să uit niciodată când ne-a spus medicul că-i lipsesc globii oculari. Pe moment a fost un șoc. Pe urmă am încercat tot posibilul s-o ajutăm. Am fost cu ea în Ungaria, în București, în Cluj, în Germania, inclusiv în Mexic.

Am vrut să-i oferim o mică șansă, iar în Mexic, i-am făcut implant de celule stem. Toată operațiunea a costat foarte mulți bani, dar am fost sponsorizați și de anumite persoane, care au dorit să ne ajute. Din când în când mergem în Timișoara cu ea, pentru proteză”, a povestit aceasta.

După cum a spus mama Elizei, pentru familie nu este un copil cu probleme. Până și fratele mai mic, de trei ani, se bucură când aude vocea Elizei la televizor, și o recunoaște îndată. De multe ori el îi cere Elizei să-i cânte. Mama, în fiecare zi, o pregătește pe copilă pentru viață, pentru societate. O ajută să se integreze cât mai ușor în lumea din care face parte, să ierte și să nu pună la suflet răutatea oamenilor. O învață să treacă peste supărări cu fruntea sus și să înțeleagă că ele fac parte din viață.

V.R.