MĂMICI - Ce facem când copiii se trântesc de pământ?

Toate mămicile cu copii mici trec prin situații în care micuții au accese de furie, se dau de pământ, trântesc sau țipă.

MĂMICI - Ce facem când copiii se trântesc de pământ?

Dacă “pe vremea lor” astfel de ieșiri erau rezolvate fie cu amenințări, fie cu o mică bătaie, în ziua de astăzi mămicile încearcă să fie mult mai diplomate. Am stat de vorbă cu un psiholog să vedem care este de fapt cea mai bună metodă pentru a soluționa astfel de situații.

“În primul rând, hai să vedem ce sunt aceste "crize"?... se numesc tantrum. Ei bine, tantrumul este atunci când copilul are accese de furie și țipă, îl apucă un plâns de parcă tot cerul cade pe el și lumea se întreabă oare ce-a pățit? De exemplu, vă aflați undeva la joacă și când trebuie să plecați se apucă să lovescă, să strice lucruri, să le arunce, se trântește pe jos dacă nu îi cumparați sau nu faceți un anumit lucru, uneori se dă cu capul de suprafețe dure sau își ține respirația sau vomită.

Lucrul care trebuie să îl înțelegem este că fac parte din dezvoltarea lui normală și apar undeva între 1 și 5 ani. Cu cât este mai mic copilul, cu atât autocontrolul este mai mic. Țineți minte creierul este în dezvoltare până la 18 ani”, explică Cecilia Ardusătan, psiholog în Baia Mare.

Astfel de ieșiri sunt normale pentru copiii mici și pot să fie destul de dese, chiar pe parcursul unei zile. Nu avem însă de-a face cu un copil “dificil”. Acest lucru este normal, spun specialiștii. “Copiii între 1 și 5 ani sunt destul de pretențioși, doresc atenție permanentă, sunt egoiști, dezordonați, impulsivi, nepoliticoși, întrerup tot timpul, extrem de încăpățânați și în același timp se pot comportă precum niște îngerași”, precizează Cecilia Ardusătan.

 În astfel de situații, părinții sunt cei care pot să controleze o parte din factori, astfel încât să evite situațiile neplăcute. “Hai să vedem cum putem limita numărul acestor ieșiri, care pot fi pană la 9 pe zi, de exemplu, la vârsta de 2 ani. Asigurați-vă că e odihnit, sătul și nu îi este sete. Mențineți rutine. În timp explicați regulile clar, aplicațile în mod consecvent. Evitați agitația și surescitarea. Dacă știți că aveți de mers pe distanțe lungi, asigurați-vă că a mâncat, luați jucării cu voi. Nu cereți mai mult de la el, decât e capabil, stabiliți limite. Și nu în ultimul rând, apreciați comportamentul bun. Încercați să-l învățați pe copil să-și identifice încet, încet emoțiile. Puneți-le voi în cuvinte.

Spre exemplu, sunteți în parc și el nu vrea să plece acasă de la groapa cu nisip. Evident că îl pregătiți din timp că veți pleca (anunțând acest fapt cu 5-10 minute înainte), dar chiar și așa se aruncă de pămant. Dacă nu dorește să vină, îl luați pe sus, fără să îl criticați sau umiliți. Îi puteți spune "- Înțeleg ești furios, ai fi vrut să mai stai, dar este timpul să plecăm acasă"...astfel, atunci când se va confrunta cu o situație de acet gen o să înțeleagă că ceea ce simte este furie”, declară psihologul băimărean.

A.H.