LA PSIHOLOG – Despre perioadele de tranziție

Majoritatea dintre noi am experimentat sub o formă sau alta perioade de tranziţie.

LA PSIHOLOG – Despre perioadele de tranziție

 Plecând de la ideea conform căreia singura constantă este schimbarea, mă gândesc la faptul că majoritatea dintre noi am experimentat sub o formă sau alta, perioade de tranziţie. Perioade în care am fost forţaţi oarecum de împrejurări să ieşim din zona de confort şi să învăţăm să facem şi altceva sau altfel decât ştiam noi până atunci. Perioade în care contextul favorabil nouă se modifică vertiginos si parcă singura opţiune viabilă este puterea de adaptare la noua realitate, gândirea în soluţii şi maniera prin care traversăm respectiva perioadă de trecere. Se întâmplă ca uneori să constat, observând în jur, faptul că trăim într-o societate în care selecţia naturală este tot mai prezentă. O societate în care este necesar să dispui mereu şi mereu de o flexibilitate în faţa schimbării, de adaptare la cele mai diverse situaţii cât şi de curajul de a trăi şi gestiona toate acestea sub o formă cât mai prolifică ţie.

Şi totuşi, cum trecem prin toate aceste încercări? Cum metabolizăm schimbări majore care avem impresia că modifică ceva în noi pentru totdeauna ? Cum ştim că ne va fi bine din nou? Ideea este că nu ştim.  În schimb, ne rămâne să facem tot ce depinde de noi pentru a ne crea existenţa dorită, cu riscul ca lucrurile să nu se materializeze conform planului nostru mental, cu riscul asumării imprevizibilului. De mici copii învăţăm să ne prezentăm, să spunem ceva despre noi care înseamnă ,,mult”, ceva care ne dezvăluie identitatea în câteva cuvinte pentru ca celălalt să ne poată ,,eticheta,, ulterior. Şi când ,,eticheta,, nu mai corespunde cu ceea ce noi ne dorim începe să doară. Când ne gândim la ceea ce am fost şi acum nu mai suntem, începe să doară. Şi când doare, în mod normal căutăm ceva menit a ne înlătura sau ameliora acea stare, un antidot împotriva a ceea ce este şi ne-am dori să nu fie. Un antidot care să întoarcă timpul, un antidot care să transforme prezentul, un antidot care să determine viitorul. Ne dorim multe, mai puţin confruntarea. Confruntarea cu o perioadă de tranziţie, cu ceva nepotrivit ţie, cu greutatea pe care o simţi asupra ta şi care uneori te face să te ridici atât de greu încât îţi vine să capitulezi. Dar şi când lucrurile încep să se modifice, când rezultatele te validează, poţi să experimentezi o stare de forţă interioară nemaicunoscută ţie până atunci. O forţă interioară care te face să creşti, o forţă interioară care te face să te mai câştigi puţin, o forţă interioară care te face să crezi.

Sub ce formă este confruntarea în faţa căreia simţi uneori că vrei să renunţi şi din tot sufletul să câştigi? Şi în cele din urmă, cu ce alegi să te Confrunţi? cu a renunţa sau a câştiga?

Alexandra Marcu,

Cabinet Individual Psihologie,

Telefon: 0740-984.840