DE CITIT - Istoria pandemiilor în Maramureș

În Maramureș au fost etape ale vieții comunitare și personale lovite de epidemii, impunându-se în mintea oamenilor simpli ca fiind excepții ale vieții firești. Cum s-a murit din cauza acestor epidemii, oamenii au considerat că ele sunt forme de „plată a păcatului” sau a dezechilibrului în raport cu Dumnezeu, sfârșind prin a concluziona că e vorba de destinul fiecărui om născut din femeie.

DE CITIT - Istoria pandemiilor în Maramureș

Boala a devenit astfel un dușman important al omului din Maramureș și un indiciu al dezaprobării lui Dumnezeu. Boala putea fi și un mijloc de disciplinare sau de judecată, cei vindecați reconsiderându-și felul de a fi în raport cu normele normalității știrbite de încălcări grave și repetate. Concordia și penitența individuală devenind motiv de speranță. Sute de ani, felul acesta de a gândi raportul dintre om și epidemii a influențat comunitățile din Maramureș.

Ciuma și holera au fost două boli care s-au repezit și asupra Maramureșului. Au fost precedate de anomalii ale climei, secetă, ploi cumplite însoțite de inundații, ierni care apăreau în timpul verii, înghețuri, cutremure, urmate de foamete, invazii, războaie, recolte compromise.

Ciuma a fost cauzată de bacilul Yersin, purtată de șobolani care o transmiteau animalelor din gospodării și oamenilor prin intermediul purecilor. Lipsa de igienă fiind una din cauzele acestei boli. Ciuma se transmite și prin inhalarea unor minuscule picături de salivă de la bolnav la oameni sănătoși.

Au fost zece episoade de ciumă, cu durate diferite, din anul 1497 până în anul 1828. Una dintre epidemii e amintită de preotul Simion Ștefan, paroh în Vișeul de Mijloc, care scrie: „Am aflat că în anul 1710 a fost ciumă mare, și-n anul 1742 a fost ciumă mică, iar în anul 1786 din luna mai au început a muri oameni și a fost mare omor de oameni”.

Preotul Teodor Roșca, din parohia Poieni, scrie: „Iar când a fost Anul Domnului 1711, au fost ciumă mare, iar când a fost anul 1742 a fost a doua ciumă, când a murit popa Toader și popa Găvrilă, de la Facerea Lumii au fost 7251 de ani”.

„Să se știe când a fost potopul cel mare, Anul Domnului 1742, să se pomenească că oamenii au vrut să fugă și să ajungă în alte țări. Am scris eu, popa Lupu, din Vișeul de Mijloc”.

Migrații de populație au fost din Maramureș spre Țara Ungurească și spre Moldova.

Despre epidemia de ciumă din anul 1813 e o însemnare păstrată la biserica Moisei: „În anul 1813, decembrie, ciuma cea mică”. La fel e prezentată epidemia de holeră care a lovit în cei mici și în bătrâni.

Foametea a cuprins Maramureșul și apoi a apărut holera, în anul 1817, cu mai multe episoade. „Oamenii se uscau de foame ca lemnele” e o notiță care descrie această perioadă. Se mânca și carne de mâță, mureau oamenii pe ulițe și îi mâncau câinii. „Amar de noi, rele zile am ajuns”.

Maramureșul n-a fost ferit niciodată de epidemii. Azi se retrăiesc clipele evului mediu în cheie a modernității și, mai nou, a postumanismului.

De la însemnările lapidare ale evului mediu legate de ciumă, holeră, chiar tifos sau variolă, s-a ajuns la o mediatizare excesivă a Covid-19. Rezultatul e un vaccin care ar putea rezolva dramatica situație cu care se confruntă omenirea și, evident, Maramureșul.

A trecut un an de molimă cu Covid-19. Omenirea a parcurs etapele dintre îmbolnăvire și moarte sub cupola sistemelor de sănătate și a deciziilor de izolare socială. Boala aceasta urmând să lase urme în mentalul colectiv și-n destinul a trei generații de oameni. A venit cu un dezechilibru al raportului om-natură-păcat-Divinitate cu aceleași rezultate cumplite ca-n evul mediu.

Puterea de a uita e un dat al individului și a comunităților. Totuși, istoria acestei pandemii pe care o trăim și azi cu spaime, depresii, alte boli urmează să se scrie.

E, totuși, o concluzie care va rămâne în picioare: pandemia Covid-19 a produs același tip de spaime ca-n evul mediu, ba mult amplificate, derulate pe o perioadă scurtă de timp. Sechelele care vor rămâne vor fi asemănătoare cu cele ale omului evului mediu.

Nu s-a schimbat omul ci a apărut tehnologia care rezolvă în timp scurt o molimă, amorțind simțirea fiecăruia. Au fost și teorii ale conspirației din care s-a alimentat multă lume.   

Concluzia e ca a oamenilor din evul mediu, din păcate: „Cu cât crezi că știi mai mult cu atât constați că nu știi mai nimic sau nimic!”.

 

Marian ILEA